Totul a inceput la Bucuresti cand un grup de studenti au plecat cu colindul din Grozavesti spre Regie. In fata fabricii de paine Plevnei, era seara tarziu si mirosea a paine calda, au inceput sa scandeze: "Vrem paine." Lor li s-au alaturat din ce in ce mai multi tineri, nu toti studenti, si totul a degenerat intr-o demonstratie spontana de proportii pe B-dul 6 Martie, azi Elisabeta, cu scandari gen: "Vrem vacanta de iarna", "Vrem reducerea numarului de examene" Vrem libertate".Fara taguri.
Aveam abia 18 ani cand am intrat la facultate dupa un examen serios, cu 22 pe loc. Candoarea cu care priveam lucrurile s-a pastrat pe toata perioada celor 4 ani. Am avut profesori extraordinari, de la care am invatat meserie, dar si unii care nu stiu ce cautau acolo.Fara taguri.
Toata viata mea am stat si am vrut sa treaca odata timpul sa ajung la nivelul urmator al jocului fara prea mult efort: vreau sa am si eu 12 ani sa stau in masina pe locul din fata langa taica-miu. Vreau sa am 16 ani sa ajung sa sarut o fata, dar un sarut din ala real cu buze, limba si schimbul de fluide de rigoare. Vreau sa am 18 ani sa imi iau permisul si sa conduc dacia veche a lu' taica-miu, acum mi se pare o adevarata opera mecanica ce se transforma, dupa plac, in masina de curse, in jeep sau in simplu stabiliment de divertisment. Vreau sa am 23 de ani sa termin facultatea si sa scap de examenele la electronici, programari si alte denumiri rasuflate.Fara taguri.
N-am fost nici un student care a facut foamea, nici unul care se plangea de statutul de student. Multi din jurul meu tratau studentia ca pe o incercare a vietii si de mult prea multe ori am auzit replica: „Pai daca suntem studenti...” Poate am avut eu noroc de nu am putut sa le impartasesc punctul de vedere. Si nu, nu am fost un copil scaldat in bani. Dimpotriva. Si eu a trebuit sa-mi dramuiesc cheltuielile si mi-am atins limita mancand paste, pentru ca traiul in Suedia a fost mai mult decat imi putea duce punga.Fara taguri.
Judeca un om dupa casa in care sta. Judeca un student dupa camera lui si dupa chiria pe care o plateste. Este cea mai simpla metoda. Fara filosofii. Fara teste. Doar o excursie in timp prin locurile pe unde a trecut. Epopeea mea bucuresteana a inceput acum 3 ani intr-o camera batraneasca dintr-o casa de pe Bulevardul Regina Maria.Fara taguri.
Nu voi mai continua cu povestea zilnica. Nu mai imi aduc nici eu aminte exact ce am facut in fiecare zi, dar imi voi cauta jurnalul - mi-am tinut un jurnal la Maastricht – la inceput tinut cu meticulozitate, inclusiv cheltuielile zilnice ce erau analizate la sfarsit de luna, apoi din cand in cand – dar l-am tinut tot anul. Dar hai sa trecem in revista principalele "obstacole".Fara taguri.
Zburam pentru prima oara. Mi-a placut. Era o cursa Tarom si zburam cu un Rombac 1-11, mandria industriei socialiste romanesti. Am decolat si am aterizat dupa cateva minute la Constanta. Vreo doi-trei turisti olandezi se intorceau acasa de pe litoralul romanesc si Taromul facea un ocol sa-i ridice. De la Bucuresti la Constanta m-am simtit ok, dar de la Constanta cand Rombacul s-a ridicat la 10.000 metri, mi s-a facut extrem de rau – sa fi fost sampania, sa fi fost emotia?Fara taguri.
Cum arata anii studentiei tale? Care sunt amintirile preferate din anii de facultate? Ai o FotoPoveste, un film sau un text din anii studentiei pe care ai vrea sa-o /sa-l impartasesti cu altii?
- Poti trimite propunerea prin postarea la sfarsitul acestui anunt sau printr-un email la redactie@campusnews.ro
Fara taguri.
